Imaginea de aseara de la RTV nu as fi vrut sa o mai vad curand. In “agora”, dar fata de agora Greciei antice unde in piata publica se aflau principalele instituții, vad acum oameni mai mult sau mai putin documentati, patimasi si de cele mai multe ori partizani. Am vazut un “leu” incoltit de alte patru hiene. Toti trageau si maraiau, toti se credeau depozitari de adevaruri. Ce a iesit s-a vazut !?
Ce am facut noi in ultimile zile, lipsa noastra de rabdare caracteristica doar celor care fiind in fruntea unor trupe, cum istoria din pacate ne-a dat atat de multe exemple dureroase, fara cel mai mic discernamant, am iesit in fata. Dar nu ei initiatorii, ei sunt privitorii din spate, ei au grade, ci trupele exaltate, umplute de avantul oratoric necomform realitatii. Am readus in fata opiniei publice, pensionarimii din toate profesiile si grupurilor sociale, din nou problema noastra. Aud iar prin mica urbe, la colturi, in locuri unde se aduna, cuvinte ca : ce mai vor iar rezervistii astia, au doar destul, 7000-9000 de lei ?
In “depozitul cu obiecte de portelan” nu intri cu bata ?În societatea noastra, a vitezei, a internetului, in lumea trufasa in care timpul inseamnă bani, cand cartile si-au pierdut valoarea, ele fiind inlocuite cu altceva sau chiar cu nimic, cand „calificarile profesionale” nu mai conteaza, doar privind, nedecaland cauza, in cele din urma nedescoperand artizanul unic intern , cel cu nume si prenume, sprijinit de „alogenii” foarte interesati, nu realizezi nimic. Este dificil de trecut de la un sistem individualist de formare militara in care recompensele vin prompt (cum e cazul celui care te reprezenta la comanda unei structuri), la un sistem global, totalitarist ca si grup de persoane aduse la acelasi statut, acela de pensionar, unde gradele dispar sau palesc si care ca efecte pe termen lung sunt cele care cu adevarat creeaza mari frustrari. Ne dăm apoi seama ca lipsa de răbdare in ceea ce facem, lipsa de rabdare în relatiile interumane, cu colegii nostri, lipsa de rabdare în actiune, lipsa de rabdare a ceea ce s-a facut bun, lipsa de rabdare în general, face ca timpul să se comprime pentru noi si suferinta noastra sa creasca, pentru ca este si o suferinta a timpului care trece si care ne scapa, iar rana nu este cicatrizata. Acum a fost redeschisa, iar politicul trebuie sa o indrepte. Cum?? Prin recalculare!!
In ceea ce ma priveste recalcularea ar trebui sa fie fara efecte. Poate ar iesi cu 200-maxim 400 lei mai putin, pentru mine nu ar conta daca o luna, sase luni sau trei ani ca medie cumulata a soldelor, ar da tot aia ca pensie !? Am fost sef de serviciu tot timpul, iar solda a fost la fel. Conteaza cred pentru altii, de aceea poate acum prin aceasta previzibila recalculare, se poate pune corect, just, pensiile militare Un amiral japonez dupa atacul voit reusit la Pearl Harbor in insulele Hawai a spus: „acum am zgandarit colosul„. A urmat ce a urmat !! Ceea ce este mai interesant este ca altii tac, asteapta efectul bataliei noastre si fac. Ati auzit aseara cat avea o „grefiera” ?! 8000-9000 de lei ! Daca ea avea atat cat are magistratul?? Ei au un „dram” mai multa minte!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu