Nominalizarea fostului ministru de
externe Mihai Răzvan Ungureanu la SIE a venit într-un moment extrem de
delicat pentru diplomaţia noastră şi pentru România în general.
Scandalurile cu iz de spionaj şi corupţie s-au ţinut lanţ la MAE şi la
SIE. Presa a relatat pe larg despre sex-ambasadoarea Manuela Vulpe,
despre contrabanda cu vize şi dosare de repatriere la Chişinău, sau
campania xenofobă anti-românesacă din Italia. SIE şi MAE aruncă vină
unii pe alţii. Postul de director al Serviciului de Informaţii Externe,
vacant aproape un an, după ce Claudiu Elwis Săftoiu a demisionat, a fost
ocupat de Mihai Ungureanu, un penelist care a dat semne de fidelitate
faţă de Traian Băsescu în mai multe rânduri. Extremiştii l-au acuzat că
ar fi "iudeu sionist". Câtă determinare pentru schimbarea SIE zace în
Mihai Răzvan Ungureanu, se poate observa şi cu ochii închişi. A păstrat,
ca şi predecesorii săi, toate gloabele spionajului comunist în cele mai
înalte funcţii. Cât a fost la cârma diplomaţiei, Mihai Răzvan Ungureanu
a menţinut Ministerul Afacerilor Externe sub papucul SIE. Îşi serveşte
umil stăpânul şi de la conducerea spionajului extern.
De la şefia UTC, în capul diplomaţiei româneşti
Dacă ar fi să ne luăm după cele scrise în presă, Mihai Răzvan
Ungureanu se trage dintr-o familie de evrei din Iaşi. Tatăl său, Ştefan
Ungureanu, a fost profesor de chimie-fizică la Universitatea din Iaşi,
viceprimar şi mai apoi director la Agenţia Locală de Conservare a
Energiei. Fiul, fost membru supleant al CC al UTC este doctor în
istorie. Revoluţia l-a prins la conducerea Uniunii Studenţilor Comunişti
din România, zdrobindu-i cariera de partid. În anii '90, tânărul
Ungureanu a fost lansat în conştiinţa publică drept o stea a
intelectualităţii româneşti de regretatul Iosif Sava. Seria seratelor
muzicale includea dialoguri purtate cu oameni politici, oameni de artă,
filozofi, muzicieni, instrumentişti, care în anii '90 erau la începutul
carierei.
CV-ul istoricului M.R. Ungureanu este impresionant. Presa a relatat
că studiile şi cariera viitorului secretar de stat, apoi şef al
diplomaţiei româneşti sunt strâns legate de organizaţiile Soros şi de
cele iudaice ale magnatului penal Mark Rich.
"Apartenenţa sa (ca lider) la organizaţiile Soros din România, ca şi
la organizaţiile iudaice, a făcut ca, fără să fi avut în nici un fel o
viaţă politică activă (după cum singur mărturiseşte), să fie chemat a fi
ministru de externe al României în 2004", notează Cornel Dan Niculae în
cartea sa intitulată Politica Filo-Sionistă a României în faţa Europei
şi a lumii. De altfel, volumul trei al cărţii este ilustrat pe copertă
cu poza ministrului Ungureanu cu mâinile pe Zidul Plângerii.
Ofiţer de-al nostru sau de-al lor ?
Cât a fost la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, Ungureanu a
respectat întrutotul omerta Securităţii. Nu s-a făcut nici un fel de
reformă în MAE, ba chiar mai mult, sub ministeriatul lui s-au petrecut
evenimente îngrijorătoare. "Răpirea din Irak" şi scandalul declanşat de
scrisoarea semnată de ambasadorul Cristian Colţeanu sunt doar două din
evenimentele care au dovedit fidelitatea Ungureanului faţă de
preşedinte. Totul a culminat cu arestarea celor doi "muncitori" români
acuzaţi de spionaj într-o bază americană din Irak, despre care premierul
Tăriceanu a aflat din... presă. Prins în lupta dintre palate,
demisionatul Ungureanu părea o victimă sigură, un soi Petre Roman al
peneleului surghiunit la Institutul de Studii Liberale. Ulterior, el s-a
autosuspendat din calitatea de membru al PNL pentru a pleca la Viena ca
reprezentant special la Initiaţiva de Cooperare în Sud-Estul Europei.
Nimic altceva decât o şcoală de securişti europeană şi în acelaşi timp,
prilejul unui nou scandal, financiar de această dată.
Surse din cadrul Serviciului de Informaţii Externe ne-au relatat că
Mihai Răzvan Ungureanu hoinărea în voie încă de când era secretar de
stat prin birourile Centralei SIE şi prin unele case conspirative din
jurul Ministerului Afacerilor Externe. Întrebat dacă vreun secretar de
stat sau ministru au dreptul să se plimbe hai-hui prin clădirile SIE,
fostul şef al spionilor externi, Cătălin Harnagea s-a arătat extrem de
surprins :
" Nici măcar angajaţii instituţiei nu au voie să se plimbe de capul
lor prin birouri, iar în ceea ce priveşte casele conspirate, aceste sunt
frecventate numai de agenţii sub acoperire sau ofiţerii care îi
coordonează. Prim-ministrul dacă vine, îşi anunţă din timp vizita".
Aşadar, stăpânul serviciilor, Traian Băsescu, nu şi-a lăsat sluga din
braţe, din motive lesne de înţeles. L-a pus pe Ungureanu la şefia
spionajului extern.
Ungureanu şi „Episodul japonez"
Şeful SIE cunoaştea problemele grave cu care se confruntă diplomaţia
şi spionajul extern româneşti, încă de pe vremea când era secretar de
stat MAE. În această calitate, Ungureanu a avut parte, în anul 1999, de o
primă vizită oficială în Japonia, unde a dat piept cu gerontocraţia
japoneză şi cu mafia securistă din cadrul Ambasadei României la Tokio. O
reprezentanţă condusă la vremea aceea de generalul Marin Vâlcea, un
greu al Securităţii comuniste. Deşi avea datoria să aranjeze toate
detaliile vizitei, Vâlcea nu a mişcat un deget. Presa centrală a
comentat pe larg eşecul vizitei.
Reţeau generalilor din ambasadă (Ştefănel Staicu, Valeriu Ruşeţ, Nicu
Manolache) avea relaţii excelente cu fostul preşedinte Iliescu, dar şi
cu Traian Băsescu. La vremea aceea, Răzvănel nu conta în ecuaţia
puterii. Deşi a ieşit şifonat din această experienţă, tânărul secretar
de stat a avut parte de noi prieteni. Domnişoara Anca Mântulescu (de
care nu s-a mai lipsit nici când a ajuns ministru de externe),
traducătoare de limba japoneză în locul lui Petre Stoian, şi familia
Neagu. Aurelian Neagu, secretar II în ambasadă, se avea la cuţite cu
Marin Vâlcea, dar era prieten la cataramă cu Băsescu. Fostul şef MAE a
evitat orice comentariu despre păţaniile sale nipone. Cuplul
Băsescu-Ungureanu l-a numit în 2005 ambasador în Japonia pe Aurelian
Neagu, un individ care nu trecuse, la data numirii în post, de gradul de
consilier MAE. Gabriela a ajuns şefă de direcţie în MAE. A fost
mazilită odată cu protectorul ei, la începutul anului 2007.
Apropierea de Bodo Hombach, membru marcant al Partidului Social
Democrat german, l-a propulsat pe Ungureanu pe scara ierarhică, dar i-a
adus şi un dosărel la SIE. Şi cum un şef al celui mai important serviciu
secret românesc nu-şi ţine departe "prietenii", Răzvănel şi-a adus de
curând în SIE un "apropiat" pe nume Cătălin. Mult mai tinerel decât
Bodo.
Evenimentul care i-a pus capac externistului şef Ungureanu a fost
arestarea românilor Ilie Nelu şi Adrian Gâncea, angajaţi ai unei
companii, în Irak la 31 octombrie 2006. Cei doi au fost reţinuţi de
poliţia militară americană sub acuzaţia de spionaj, pentru că ar fi
filmat baza militară. Deşi MAE ştia de arestări încă din 7 noiembrie
2006 (prin Ambasada României în Kuweit), premierul Tăriceanu a aflat din
presă abia după câteva luni. Românii au fost aduşi acasă. Identitatea
şi misiunea lor în Irak a rămas un mister. Scandalul a dus la demisia
ministrului de externe Mihai Răzvan Ungureanu.
Prietenia informativă româno-niponă şi JICA
În zadar l-am căutat pe ministrul portocaliu de externe după numirea
sa în fruntea MAE. Eram atât de interesat să aflu de ce l-a călcat în
picioare securistul Marin Vâlcea la Tokio şi despre familia Neagu, încât
l-am contactat până şi pe aghiotantul său de la SPP, Sandu Diaconu.
Ministrul a evitat orice discuţie despre episodul japonez.
Noroc cu vizita şefului diplomaţiei nipone, Taro Aso, la Bucureşti,
din ianuarie 2007. Participant mai mult cu forţa în sala de conferinţe a
Ministerului Afacerilor Externe, m-am aşezat pe rândul întâi, în
imediata apropiere a ministrului. Răzvan Ungureanu era mai vânăt la
faţă ca de obicei.
Deşi fluturam prin sală lista ofiţerilor de Securitate din Ambasada
României la Tokio, moderatorii români ai conferinţei nu mi-au oferit
cuvântul. Se ridicau cuvincioşi doar jurnaliştii obedienţi, acreditaţi
la MAE. Deh, doar mâncau şi ei o pâine albă din deplasările cu diurnă
generoasă, împreună cu Răzvănel. În cele din urmă, mai democrat decât
omologul său român, Taro Aso mi-a dat cuvântul. Văzând rictusul nervos
de sub ochiul ministrului Ungureanu, am hotărât să cruţ vechea prietenie
informativă româno-niponă şi i-am adresat ministrului Aso o întrebare
politicoasă.
"Este JICA o agenţie însărcinată cu strângerea de informaţii ?", l-am
întrebat pe nipon. Aso a răspuns impasibil cu o definiţie care nu avea
nici o legătură cu subiectul. Eu îmi făcusem datoria să atrag atenţia că
ştim ce caută agenturile nipone în România. Şi cam atât. Totul a fost
înregistrat.
Mihai Răzvan Ungureanu
INFORMAŢII PERSONALE
Data naşterii: 22 septembrie 1968
Stare civilă: căsătorit
EXPERIENŢĂ PROFESIONALĂ
• Coordonator adjunct al South East European Cooperation Initiative (SECI), Viena, 2003
• Director general ; Emisar regional al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, MAE, 2001-2003
• Secretar de Stat, MAE, 1998-2001
• Senior Reader 'George C. Marshall' Center for Security Studies, Garmisch-Partenkirchen, Germania, 2003
• Cadru universitar asociat SNSPA, Bucureşti, 2002
• Senior Reader NATO School (SHAPE), Oberammergau, Germania, 2001
• Lector universitar Facultatea de Istorie, Universitatea "Al.I.Cuza", Iaşi, 1998
• Associate Professor, School of Slavonic and East European Studies, University of London, Marea Britanie, 1996-1998
• Asistent universitar, Facultatea de Istorie, Universitatea "Al.I.Cuza", Iaşi, 1996-1998
• Gast Wissenschaftler Departamentul de Istorie Europeană,
Universitatea «Albert-Ludwig », Freiburg im Breisgau, Germania,
1993-1997
• Preparator universitar Facultatea de Istorie, Universitatea "Al.I.Cuza", Iaşi, 1992-1996
• Profesor, Liceul de filologie-istorie «M. Eminescu», Iaşi, 1992
GRADE DIPLOMATICE
• Ministru consilier, 2003
EXPERIENŢĂ MANAGERIALĂ
• Coordonator adjunct SECI, Viena, 2003
• Membru al Board-ului ştiinţific, Centrul pentru Politici de Securitate, Szeged, Ungaria, 2003
• Preşedinte, Institutul Român pentru Studii Strategice, Bucureşti, 2001
• Emisar regional al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, MAE, 2001-2003
• Secretar de Stat, MAE, 1998-2001
• Director al Centrului de Studii Iudaice, Facultatea de Istorie, Universitatea "Al. I. Cuza", Iaşi, 2004
• Membru al Board-ului administrativ, New Europe College, Bucureşti, 2002
• Coordonator al colecţiei Historia, Editura Polirom, Iaşi – Bucureşti, 1998
• Membru al Consiliului ştiinţific, Institutul de Studii Genealogice şi Heraldică «Sever Zotta», Iaşi, 1998
• Membru Consiliul Naţional al Reformei Învãţãmântului, Ministerul Educaţiei Naţionale, 1998-2000
• Senior Fellow Oxford Centre for Jewish and Hebrew Studies, St. Cross College, University of Oxford, England, 1998
• Membru European Association for Jewish Studies, Oxford, England, 1997
• Director, Centrul de Studii Româneşti – Iaşi, Fundaţia Culturală Română, 1996-1999
• Membru al Board-ului ştiinţific, Fundaţia Soros pentru o Societate Deschisă, Iaşi – Bucureşti, 1996-1998
• Redactor-şef, «Revista de istorie socială», Universitatea «Al.I.Cuza», Iaşi, 1996
• Redactor, «Revue des Etudes Roumains», Fundaţiile Regale Carol II - Academia Română, Paris – Bucureşti, 1994
• Redactor, «Arhiva genealogică», Academia Română, Bucureşti, 1993
• Membru Societatea Română de Heraldică, Sigilografie şi Genealogie a Academiei Române, filiala Iaşi, 1993
• Secretar executiv, International Students' in History Association, Budapesta-Bruxelles, 1990-1993
• Membru al Senatului Universitatea «Al.I.Cuza», Iaşi, 1990-1992
• Redactor, Revista «Dialog», Universitatea «Al.I.Cuza», Iasi, 1988-1992
STUDII
• Facultatea de istorie, Universitatea „Al.I.Cuza", Iaşi (Ph.D.), 1994 -2004
• Centre for Jewish and Hebrew Studies, St. Cross College, University of Oxford, Marea Britanie (M. Phil.), 1992 - 1993
• Facultatea de istorie-filosofie, Universitatea „Al.I.Cuza", Iaşi (MA), 1988 - 1992
• Liceul de matematică-fizică „C.Negruzzi", Iaşi, 1983 -1987
CURSURI DE PREGĂTIRE PROFESIONALĂ
• "Andrew Mellon" Fellowship Wissenschaftskolleg zu Berlin, Germania, 1998
• "Felix Posen" Fellowship, Universitatea Ebraică, Ierusalim, Israel, 1998 -1999
• RELINK Fellowship New Europe College, Bucureşti, România, 1998
• "Chevening" - FCO Fellowship SEEES, Universitatea Londra, Marea Britanie, 1997
• IREX Fellowship IREX, Departamentul de Stat, SUA, 1996
• NEC Fellowship, New Europe College, Bucureşti, România, 1996
• Bursă de studii şi cercetare, Universitatea « Albert-Ludwig », Freiburg im Breisgau, Germania, 1994 - 1998
• "Mark Rich" Royal Society - St. Cross College Fellowship Centre for
Jewish and Hebrew Studies, St. Cross College, University of Oxford,
Marea Britanie, 1992
• Bursă republicană de merit, Universitatea « Al.I.Cuza », Iaşi, România, 1991
ACTIVITATE ŞTIINŢIFICĂ
• Peste 50 de articole ştiinţifice publicate în ţară şi peste hotare,
peste 60 de contribuţii publicistice apărute în ţară şi peste hotare,
1991 - 2004
• Convertire şi integrare în societatea românească la începutul epocii moderne, Iaşi, 2004
• Marea Moldovei, Arhondologie a boierilor Iaşi, 1998
• Documente statistice privitoare la oraşul Iaşi (1755-1828) (2 vol., în colaborare cu Prof. Univ. Ioan Căprosu), Iaşi, 1997
PREMII
2000: Mare Ofiţer al Ordinului Naţional pentru Merit, România
2000: Comandor cl.I al Ordinului Regal Dannebrog, Danemarca
2000: Premiul "Dimitrie Onciul" al Fundaţiei Culturale "Magazin
Istoric" pentru editarea lucrării Relaţiile româno-sovietice. Documente,
1917-1934, I, Bucureşti, 1999 (în colaborare cu Ministerul Afacerilor
Externe al Federaţiei Ruse)
1999: Premiul "Corneliu Coposu" al Organizaţiei de Tineret a PNŢ-cd -
pentru activitatea diplomatică în cadrul Ministerului Afacerilor
Externe
1998: Premiul "Vasile Pogor" - pentru cercetările ştiinţifice
privitoare la istoria oraşului Iaşi - decernat de Primăria Municipiului
Iaşi
1997/1998: Premiul "Felix Posen" al Universităţii Ebraice din Ierusalim, Israel
1996/1997: Premiul "Felix Posen" al Universităţii Ebraice din Ierusalim, Israel
1992: Premiul Naţional al Revistei "22", Bucureşti
LIMBI STRĂINE
• Engleză Foarte bine
• Franceză Foarte bine
• Germană Foarte bine
• Maghiară Satisfăcător (citit)
