Sa ne reamintim din "ispravile" rezervistilor grupati in ANCMRR, autodeclarati cu UNPR-ul in suflet, si care astazi, aliati ai noii puteri, arunca dejectii asupra SCMD!...

Preşedintele Traian Băsescu a avansat la gradul de general de brigadă în rezervă, în celebrul "lot" de la 22 octombrie, un consilier PD-L de la Sectorul 6 care până anul trecut era doar plutonier major în retragere. 

Consilierul PD-L Eugen Gheorghe a fost trecut direct în retragere în anul 1993, cu gradul de plutonier major, din cauza unor motive medicale, fără a avea drept de pensie. După părăsirea carierei militare începute o dată cu absolvirea Şcolii Militare de Subofiţeri Auto în 1971, acesta a intrat în lumea afacerilor şi în politică. În anul 1998 s-a înscris în PSD şi a performat în noua carieră ajungând vicepreşedinte al organizaţiei municipale PSD Giurgiu şi consilier local.

În martie anul trecut, Eugen Gheorghe a "dezertat" din PSD şi s-a înscris în PD-L şi a reuşit să devină consilier local al acestui partid la Sectorul 6. Mai mult, Eugen Gheorghe s-a ales din vara lui 2008 şi cu funcţia de vicepreşedinte al PD-L Sector 6. 

COLONELUL
Sfârşitul anului 2008 i-a adus lui Eugen Gheorghe gradul de colonel în rezervă. Avansarea sa la acest grad s-a făcut, conform MApN, prin Ordinul ministrului Apărării nr. M.F. 1236 de la 5 decembrie 2008. La vremea respectivă, încă era ministru al Apărării membrul marcant al PNL Teodor Meleşcanu. PD-L-istul Mihai Stănişoară şi-a preluat portofoliul la 22 decembrie 2008. Această trecere în corpul ofiţerilor a unui subofiţer aflat deja în retragere sfidează prevederile legale din Statutul cadrelor militare. 

Articolul 37 din Statut prevede foarte clar cine poate deveni ofiţer în rezervă. Or, Eugen Gheorghe nu se încadrează la nici o literă a acestui articol. Ministerul Apărării Naţionale a încercat să ne justifice avansarea respectivă invocând faptul că între timp Eugen Gheorghe are diplomă de licenţă în specializarea inginerie managerială din partea Facultăţii de Agricultură a Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, diplomă de inginer în specialitatea inginerie economică în agricultură şi diplome de master în "management, marketing şi dezvoltare rurală" şi "management şi legislaţie în industrie, administraţie şi servicii", ultima din partea Universităţii Tehnice "Gheorghe Asachi" din Iaşi. 

De asemenea, Eugen Gheorghe este şi absolvent al Colegiului Naţional de Apărare. Conform Statutului cadrelor militare MApN, şi Eugen Gheorghe ar putea invoca litera "e" a articolului respectiv pentru trecerea în corpul ofiţerilor, dar nu se mai încadrează la limita de vârstă impusă în articol, 35 de ani, el fiind născut în 1952. În acelaşi timp, potrivit art. 53 din acelaşi Statut, înaintarea în grad a ofiţerilor în rezervă şi în retragere se face în ordinea ierarhică a gradelor. Cu toate acestea, Eugen Gheorghe a devenit din plutonier major în retragere direct colonel.

GENERALUL
"Cei propuşi trebuie să fie recunoscuţi ca personalităţi cu o integritate morală de necontestat şi merite deosebite în desfăşurarea activităţilor în cadrul asociaţiilor cadrelor militare în rezervă şi în retragere, la nivel local şi central, sau să contribuie la promovarea imaginii Armatei în rândul societăţii civile", este portretul candidatului la gradul de general în rezervă realizat de MApN.

În cazul de faţă, nonşalanţa de a justifica acordarea stelei de general lui Eugen Gheorghe de ministerul condus de Mihai Stănişoară este cutremurătoare: "Acordarea gradului de general de brigadă în rezervă a colonelului în rezervă Gheorghe Eugen s-a realizat în limitele prevederilor legale în vigoare, cu acordul Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere, fiind recunoscut ca o persoană cu integritate morală, care a contribuit la promovarea imaginii Armatei în rândul societăţii civile". 

Am solicitat MApN să ne comunice metodologia şi grila de evaluare prin care se fac avansările la gradul de general în rezervă, dar ministerul a refuzat să ne pună la dispoziţie documentele. Deşi acestea sunt cât se poate de clare, iar Eugen Gheorghe nu se califica avansării, el a devenit general în rezervă prin decret prezidenţial semnat de Traian Băsescu.

METODOLOGIA
Documentul MApN prevede faptul că nu pot fi propuse pentru gradul de general în rezervă "cadrele militare în rezervă sau în retragere care nu au obţinut gradul de colonel pe timpul cât s-au aflat în activitate". Eugen Gheorghe a fost abia plutonier major. Nu mai pot fi propuşi la avansare nici "cei care au fost înaintaţi în grad în ultimii patru ani". 

Consilierul PD-L a fost făcut colonel în rezervă în urmă cu mai puţin de un an. Metodologia MApN conţine o grilă de evaluare a meritelor candidaţilor, iar pentru ca să fie posibilă propunerea la gradul de general de brigadă punctajul obţinut trebuia să fie de 80 de puncte, dar cu îndeplinirea unor condiţii obligatorii. Există cel puţin trei condiţii obligatorii pe care Eugen Gheorghe nu le îndeplineşte: vechimea în rândul cadrelor militare în activitate, care trebuie să fie de cel puţin 30 de ani în anul trecerii în rezervă, stagiul în gradul de colonel de cel puţin cinci ani şi stagiul pe funcţii prevăzute cu gradul de general. 

Eugen Gheorghe a trecut în retragere după 22 de ani, stagiul în gradul de colonel a fost de nici un an, iar ultima sa funcţie în Armată a fost de "ajutor pentru evidenţă la un batalion".

Odiseea acestei avansări care n-a ţinut cont de Statutul cadrelor militare, nici de metodologiile interne ale MApN, girată de ministrul Mihai Stănişoară reprezintă un act de batjocură la adresa tuturor acelor militari care au slujit şi slujesc România cu onoare, mulţi dintre ei chiar pe front şi în Afganistan, Irak, Bosnia şi Kosovo. Gradul de general, fie el şi în rezervă, nu este doar ceva onorific. 
Ar trebui să fie o recunoaştere pentru toţi aceştia. Pentru acest afront cineva trebuie să plătească.

"Cei propuşi trebuie să fie recunoscuţi ca personalităţi cu o integritate morală de necontestat şi merite deosebite în desfăşurarea activităţilor în cadrul asociaţiilor cadrelor militare în rezervă şi în retragere, la nivel local şi central, sau să contribuie la promovarea imaginii Armatei în rândul societăţii civile"

(preluare din Jurnalul National, 2009, Razvan Belciuganu)

Senatorul Valer Marian catre presedintele PSD, Victor Ponta

Scrisoare deschisă

 

Domnule Președinte Victor Ponta, 

 

Cu respectul și loialitatea pe care vi le port încă, având în vedere că de o vreme nu-mi mai răspundeți la telefon și mă evitați la întrunirile de partid, vă transmit prin această scrisoare deschisă câteva constatări împărtășite de mai mulți camarazi de partid, pe care vă rog să le receptați și interpretați constructiv, acum când vă aflați pe culmile puterii și gloriei politice :

Constituția României și Codul Electoral au ajuns pe mâna unor repetenți și a unor juriști fabricați la fără frecvență sau de la distanță în facultăți obscure de drept.

Reforma administrativ-teritorială a țării a ajuns pe mâna unui căpitan de județ.

Partidul este pe cale să ajungă pe mâna junilor turciți de la Rin Grand Hotel.

Fostul președinte Ion Iliescu este marginalizat, ignorat și chiar persiflat, fostul președinte Adrian Năstase a fost abandonat, iar fostul președinte Mircea Geoană este ostracizat.

Au fost lăsați deoparte și alți oameni de valoare care au servit partidul, precum Ecaterina Andronescu, Ioan Mircea Pașcu, Alexandru Athanasiu, Vasile Pușcaș, Viorel Hrebenciuc, Miron Mitrea, ș.a.

Au fost uitați și neglijați oameni simbol ai rezistenței antibăsiste, precum jurnalistul Ovidiu Ohanesian, locotenentul MApN Gheorghe Alexandru, colonelul SIE Ionel Dragomir, angajatul TVR Adrian Sobaru, ș.a.  

Au fost însă repuse în drepturi slugi ale regimului Băsescu ca generalii Gabriel Oprea (vicepremier), Anghel Andreescu – Ologu (prim-adjunct al ministrului de interne) și Ilie Botoș (la Cancelaria Primului Ministru).

Liderii UDMR au mai nou mai mare crezare la București decât reprezentanții românilor din Transilvania.  În guvernul USL și în agențiile guvernamentale există mai mulți reprezentanți ai UDMR decât ai românilor din Transilvania, care nu sunt reprezentați corespunzător nici în principalele comisii parlamentare, inclusiv în Comisia pentru revizuirea Constituției și în Comisia pentru Codul Electoral.

Am fost alături de dumneavoastră în bătăliile cu principalii lachei ai inamicului și pericolului social și național Traian Băsescu : fostul șef al Fiscului, Sorin Blejnar, fostul ministru al Administrației și Internelor, Traian Igaș, fostul ministru al Dezvoltării Regionale și al Turismului, Elena Udrea, ș.a.

Personal și singular am continuat lupta împotriva pretorienilor lui Băsescu : șeful SPP, generalul Alexandru Burian, șeful STS, generalul Marcel Opriș, președinții ANI, Cătălin Macovei și Horia Georgescu, președintele Curții Constituționale, Augustin Zegrean, procurorul general al României, Laura Codruța Koveși, procurorul șef al DNA, Daniel Morar și primul adjunct al directorului SRI, generalul Florian Coldea ( șeful de facto al principalului serviciu secret al țării, în fruntea căruia este numit nașul dumneavoastră George Maior).   

Regret că v-am supărat pentru devoalarea generalului Coldea (câinele cel mai rău și mai credincios al lui Băsescu), pentru care nașul Maior v-a cerut capul meu politic. ( Pretendentul și apoi pretendenta pe care i-ați preferat și i-ați încurajat la Satu Mare au mărturisit totul).    

Am decis  să vă scriu pentru că nu mai am nimic de câștigat sau de pierdut în această lume, din care vreau să plec precum am intrat : cu capul sus !

 

Cu mult respect și cu puțină amărăciune, încă al dumneavoastră loial    

 

Senator Valer Marian

Președintele Organizației Județene Satu Mare a PSD

Membru al Comitetului Executiv Național al PSD

 

P.S. Ca fost procuror care am participat după Revoluție la anchetarea unor lachei sau pretorieni ai lui Ceaușescu, inclusiv la anchetarea fiului său Nicu (alintat Prințișorul), vă recomand din suflet să nu vă lăsați amăgit de vrăjile și mrejele puterii și gloriei efemere. Fără înțelepciune și bună credință, puterea nu valorează nimic. Aștept un răspuns urgent și înțelept din partea Dvs. În rest, sunt pregătit pentru orice luptă.

In “agora”

Imaginea de aseara de la RTV nu as fi vrut sa o mai vad  curand. In “agora”, dar fata de agora Greciei antice unde  in piata publica se aflau principalele instituții, vad acum oameni mai mult sau mai putin documentati, patimasi si de cele mai multe ori partizani. Am vazut un “leu” incoltit de alte patru hiene. Toti trageau si maraiau, toti se credeau depozitari de adevaruri. Ce a iesit s-a vazut !?

Ce am facut noi in ultimile zile, lipsa noastra de rabdare caracteristica doar celor care fiind in fruntea unor trupe, cum istoria din pacate ne-a dat atat de multe exemple dureroase, fara cel mai mic discernamant, am iesit in fata. Dar nu ei initiatorii, ei sunt privitorii din spate, ei au grade, ci trupele exaltate, umplute de avantul oratoric necomform realitatii. Am readus in fata opiniei publice, pensionarimii din toate profesiile si grupurilor sociale, din nou problema noastra. Aud iar prin mica urbe, la colturi, in locuri unde se aduna, cuvinte ca : ce mai vor iar rezervistii astia, au doar destul, 7000-9000 de lei ?

In “depozitul cu obiecte de portelan” nu intri cu bata ? În societatea noastra, a vitezei, a internetului, in lumea trufasa in care timpul inseamnă bani, cand cartile si-au pierdut valoarea, ele fiind inlocuite cu altceva sau chiar cu nimic, cand „calificarile profesionale” nu mai conteaza, doar privind, nedecaland cauza, in cele din urma nedescoperand artizanul unic  intern , cel cu nume si prenume, sprijinit de „alogenii” foarte interesati, nu realizezi nimic. Este dificil de trecut de la un sistem individualist de formare militara in care recompensele  vin prompt (cum e cazul celui care te reprezenta la comanda unei structuri), la un sistem global, totalitarist ca si grup de persoane aduse la acelasi statut, acela de pensionar, unde gradele dispar sau palesc si care ca efecte pe termen lung sunt cele care cu adevarat creeaza mari frustrari.  Ne dăm apoi seama ca lipsa de răbdare in ceea ce facem, lipsa de rabdare în relatiile interumane, cu colegii nostri, lipsa de rabdare în actiune, lipsa de rabdare a ceea ce s-a facut bun, lipsa de rabdare în general, face ca timpul să se comprime pentru noi si suferinta noastra sa creasca, pentru ca este si o suferinta a timpului care trece si care ne scapa,  iar rana nu este cicatrizata. Acum a fost redeschisa, iar politicul trebuie sa o indrepte. Cum?? Prin recalculare!!

In ceea ce ma priveste recalcularea ar trebui sa fie fara efecte. Poate ar iesi cu 200-maxim 400 lei mai putin, pentru mine nu ar conta daca o luna, sase luni sau trei ani ca medie cumulata a soldelor, ar da tot aia ca pensie !? Am fost sef de serviciu tot timpul, iar solda a fost la fel.  Conteaza cred pentru altii, de aceea poate acum prin aceasta previzibila recalculare, se poate pune corect, just, pensiile militare Un amiral japonez dupa atacul voit reusit la Pearl Harbor in insulele Hawai a spus: „acum am zgandarit colosul„. A urmat ce a urmat !!  Ceea ce este mai interesant este ca altii tac, asteapta efectul bataliei noastre si fac. Ati auzit aseara cat avea o „grefiera” ?! 8000-9000 de lei ! Daca ea avea atat cat are magistratul?? Ei au un „dram” mai multa minte!? 

Noi, noi, avem… generali !?!

Aici, dacă nu ştii ungureşte, ori înveţi, ori pleci! Şi să fie foarte clar: dacă în 1918 aveam conducătorii de azi, la această oră vorbeam toţi ungureşte. Marea Unire n-ar mai fi existat!

Părintele protopop Florin Tohănean:

 

S-a ajuns ca, în inima ţării, limba română să se mai vorbească doar în biserică?

Vor să părăsim zona. Sunt parohii în protopopiatul nostru, sate în care găsim câte două biserici româneşti. Şi mai sunt câte 10-15 suflete care se declară că sunt români. Ceilalţi sunt români de sânge, botezaţi ortodocşi, dar care zic "dom'le, suntem unguri!". Ce să mai zici?

Dar să vedeţi în partea Baraoltului, încolo, Aita Mare, Aita Medie. Am slujit acolo în biserică împreună cu preotul şi cu episcopul, şi când am mers la masa de după slujbă, am rămas trăsnit: românii de la masă vorbeau ungureşte între ei. Şi i-am întrebat: "Băi, fraţilor, voi ce sunteţi? Români! Păi de ce vorbiţi ungureşte? Păi în casă vorbim ungureşte, numai la biserică vorbim româneşte". Mi-am făcut cruce, da!

S-a cam retrocedat tot în Harghita şi Covasna, mai puţin pământurile Bisericii Ortodoxe Române...

E o problemă încă nerezolvată. S-a încălcat legea agrară, ei au retrocedat toate suprafeţele expropriate de România înainte de 1945. Dacă cineva ar fi curios să studieze un pic legea actuală, aşa cum e ea, cu imperfecţiunile ei, va vedea că "nu face obiectul retrocedării nicio palmă de pământ care a fost expropriată înainte de 1945", or, ei şi-au refăcut tot ce au avut înainte de acel an, deşi se plătiseră atunci şi despăgubiri. Ni se spune că nu mai există teren de retrocedat, în condiţiile în care Biserica noastră - în Covasna vorbesc, aici unde sunt în cunoştinţă de cauză - mai are peste 700 de hectare de teren arabil neretrocedat şi peste 300 de hectare de pădure.

La nivel judeţean se încearcă "ştergerea urmelor"?

Eu m-am preoţit mai târziu oleacă, aşa pe la 38 de ani, fiind iniţial inginer agronom. Episcopul m-a împuternicit să mă ocup de problema asta a pământurilor. Am găsit hărţi, schiţe cadastrale de la reforma agrară, procese-verbale de împroprietărire. I-am luat un pic pe nepregătite, iar când s-au "trezit" le-au făcut dispărute. Nu se mai găsesc acum, dar mi-am făcut copii, cât am putut să fac... Nu sunt chiar aşa de nevinovaţi, acţionează în perfectă cunoştinţă de cauză.

Care este reacţia guvernului?

Să ştiţi că autoritatea statului în zonă e aproape de cota zero. Chiar şi acolo unde mai sunt români, statul nu şi-a manifestat în niciun moment interesul - culmea - să-şi apere proprietăţile lui! Practic ştiţi ce se întâmplă? Terenurile care au fost ale Bisericii Ortodoxe n-au fost în proprietate nudă, au fost majoritatea date sub titlu de folosinţă. A rămas statul proprietar, Biserica având drept de folosinţă. Eh, acum când s-a retrocedat, practic s-a retrocedat proprietatea statului. Am fost pe la Procuratură, pe la Preşedinţie, pe la ministere, pe unde am crezut eu de cuviinţă să-i înştiinţez. Nici măcar nu s-au obosit să-mi răspundă, darămite să mai ia şi măsuri! Nu i-a interesat şi nu-i interesează nici acuma.

S-au succedat destule guverne, de diverse "coloraturi", şi mai toate au jucat ceardaşul cu UDMR. Care să fie motivul?

Până anul acesta - şi vorbesc în nume personal, îmi exprim convingerile mele - s-au supus toţi unui şantaj ordinar, scuzaţi-mi expresia. Aveau nevoie de udemerişti pentru a se menţine la putere cu orice preţ. N-au ţinut seama de mamă, de tată... doar puterea! Pur şi simplu nu le-a păsat. Dar nici măcar acum, existând această "circumstanţă atenuantă", nu se întâmplă nimic. Ăştia (USL care au vrut sa bata palma in miez de noapte sa "coabiteze" cu UDMR)nu mai au nevoie de unguri la putere şi nu-i înţeleg de ce nu fac nimic. Am crezut că se va "mişca" câte ceva, dar nimic, nimic, nimic, sub nicio formă. De-aia sunt aşa obraznici, pentru că se cred intangibili. Şi ştiţi de ce se cred intangibili? Pentru că ei nu recunosc legile statului românesc, legi care oricum nu se aplică. Asta-i concluzia mea. Nici nu le pasă, domnule!

Ce-nseamnă, părinte, să-ţi duci crucea de român în teritoriul pe care-l denumim generic HarCov?

Vedeţi, toată lumea se foloseşte de sintagma asta, "românii minoritari". Noi nu ne considerăm şi nu ne simţim minoritari pentru un simplu motiv: în ţara ta nu poţi să fii minoritar! Suntem inferiori numeric, suntem mai puţini - suntem cam 24 la sută -, dar suntem la noi în ţară. Şi-aici e durerea mare, pentru că noi cu ungurii am trăit - aici trăind şi moşii noştri şi strămoşii şi vom mai trăi şi noi şi cei de după noi -, dar cei puşi de Dumnezeu să ne conducă nu fac acest lucru. Noi nu contăm pentru ei, contează doar interesele politice şi materiale. Ăştia cu bani mulţi nu se mai uită care e ungur şi care e român... N-au ruşine faţă de oameni şi nici în faţa lui Dumnezeu. Ne-au părăsit! Ba mai mult, atunci când le convine şi le-apare câte-o situaţie favorabilă, îşi mai aduc aminte, aşa în treacăt...

Era o vreme când pe tricolor, pe stema regală, scria "Nimic fără Dumnezeu"... Când vom mai vedea aşa ceva?

Probabil când se va pune din nou coroana regală pe steag, atunci ne vom întoarce din nou cu faţa spre Dumnezeu. Noi ştim să ne trăim viaţa aicea cu ungurii, dar acum avem nevoie de ajutor. Ce să vă mai zic, iată şi un domn ministru de-aici din zonă, domnul Duşa - Dumnezeu să-i dea sănătate -, pe care-l cunosc dinainte de a fi ministru, chiar avansa ideea, ca şi când ar fi descoperit apa caldă: "Domnilor, românii şi ungurii de condiţie socială normală se înţeleg domnule, e o armonie". Da' cum să nu, leul şi mielul trăiesc împreună! Nu-s de acord cu opinia asta, care este valabilă doar pentru generaţiile mai vârstnice. Generaţiile de după 1990 nu mai sunt aşa. De ce? Pentru că ei au avut abilitatea să-şi urmărească consecvent strategia pe care şi-au pus-o la punct. Îi stimez din punctul ăsta de vedere, să ştiţi. Le zic "bravo!". Şi-aţi văzut cum s-a purtat şi preşedintele Consiliului Judeţean, Tamaş Şandor, cu ce aroganţă...

Mi-ar fi ruşine să mă numesc guvernant sau un om politic al zilelor noastre dacă aş realiza ce se întâmplă. După 1990 s-a realizat şi s-a reuşit o segregare. Şcoala e separată. Ruşine, în secolul 21 să vorbeşti de şcoala românească şi şcoala ungurească. Cultura... Avem teatru românesc şi unguresc, conservator separat, muzeu secuiesc şi românesc, auziţi...! Prima lor grijă în '90 a fost să arunce exponatele româneşti din muzeul judeţean şi să-l transforme în muzeu secuiesc. Ei n-au făcut întâmplător chestia asta. Tinerii care sunt acum la vârsta de douăzeci de ani au trăit în climatul ăsta al intoleranţei, educaţi în sensul ăsta, după manuale editate în Ungaria, care prezintă, culmea, istoria şi geografia României. Cum sunt posibile toate aceste lucruri? Prin complicitatea şi îngăduinţa guvernanţilor... Până la urmă, fără a spune vorbe mari, eu consider că este un act de trădare naţională! E un cuvânt greu, dar trebuie să-l spun.

Spuneaţi nu demult că în acest ritm vom ajunge precum în vremea ocupaţiei horthyste din '40...

Am spus lucrul ăsta. Deja suntem în situaţia de a ne declara 1940. Mi-a spus cineva că vorbesc prostii, că exagerez. Nu vorbesc prostii! Îl înţeleg pe domnul preşedinte al Consiliului Judeţean Harghita când a zis "va fi ca în Irlanda!", el asta urmăreşte. Dacă statul şi-ar exercita autoritatea aşa cum trebuie - nu să facă exces de zel -, s-ar rezolva multe lucruri. Vă dau un exemplu: am primit o clădire - Banca Naţională a avut o clădire în mijlocul municipiului Sfântu Gheorghe -, o clădire faină, ce să vă spun. În 2004, guvernul României, când s-a schimbat atunci, pe ultima sută de metri, a dat această clădire în folosinţă Bisericii, la cererea noastră, prin hotărâre de guvern. A ieşit un scandal mare, care continuă şi astăzi. Cum de a făcut guvernul chestia asta, să dea clădirea în folosinţa Bisericii Ortodoxe... Au făcut ce au făcut, a venit domnul Tăriceanu, pe vremea aceea era prim-ministru Marko Bela - Lenin al lor -, care avea vreo patru miniştri în guvern şi care a zis că "sub nici o forme nu se pote da această clodire... indiferent de consecinţe, românilor; trebuie neaporat să fie a comunităţii locale". De parcă noi, românii, biserica, am fi din Patagonia.

Biserica noastră vă sprijină?

Ne sprijină, dar ce poate să facă? Aici este vorba de o chestiune ce ţine de legalitate. Biserica este o putere în stat, dar să ştiţi că părintele arhiepiscop Ioan, aşa ne-a educat pe noi, aici în zonă: totul să fie în spiritul dreptăţii şi legalităţii. Biserica nu poate, prin natura ei, să folosească măsuri represive şi agresive.

Sunteţi cel mai fin observator al zonei, pentru că toată lumea vine la dumneavoastră. Care ar fi calea de ieşire, paşii ce trebuie urmaţi pentru a reveni la normalitate?

Un singur pas ar trebui făcut: statul să revină în îndatoririle şi drepturile lui. Să-şi restaureze autoritatea asupra acestei zone. Este act de voinţă ăsta, şi de responsabilitate naţională. Dacă nu realizează guvernanţii că ei sunt cei care trebuie să-şi restabilească autoritatea asupra zonei, indiferent ce am face noi, nu vom avea nici un rezultat pozitiv. Ei nu respectă legea, justiţia. L-a întrebat domnul Cornel Nistorescu la un moment dat pe domnul Tamaş Şandor: "Domnule Tamaş, dumneavoastră respectaţi o sentinţă definitivă şi irevocabilă?", la care domnul Tamaş a răspuns: "Da, eu respect legea". Or, eu am acum cazul acesta concret în care el dispreţuieşte şi nu se conformează unei sentinţe definitive, irevocabile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Iar partea tragică este că acest lucru se întâmplă cu complicitatea RA-APPS-ului, o instituţie de stat, subordonată Guvernului României. Nu respectă legile ţării pentru că nu le cunosc.Trebuie puşi la punct. Cum? Cu legea. L-au schimbat pe Codrin Munteanu (n.r. - fostul prefect de Covasna). Au dat mâna cu ei şi le-a satisfăcut cererile, că asta urlau toţi: "Munteanu afară!". Le-a făcut pe plac. Revenind la domnul Duşa, dânsul zicea că există o înţelegere inter-etnică. Nu există, e un slogan fals ăsta. Există numai între oamenii bătrâni, că aşa au fost educaţi. Tinerii sunt educaţi în spirit revanşard, intoleranţă şi dispreţ faţă de tot ce este românesc. Între tineri nu există această convieţuire, ei resping tot ce este românesc.

Tare mi-e teamă că istoria tinde să se repete. Probabil că regionalizarea va rezolva problema din punct de vedere economic. Banul nu va mai fi în mâna Consiliului Judeţean, va fi în altă parte, într-o regiune care la rândul ei va încerca să se autodetermine teritorial şi politic. Nu se vor schimba treburile prea mult, vă spun eu. Dimpotrivă, mi-e teamă să nu fie mai grave, pentru că atunci ei stau şi mai ascunşi şi îşi fac lucrarea şi mai obscur, mai liniştiţi. Adică cum? Statul român finanţează activităţile societăţilor lor fasciste? Statul român le finanţează tabere şi şcoli de vară în care se ştie ce se întâmplă?

Considerând că de mâine îmi iau catrafusele şi doresc mă mut undeva în Covasna, să îmi iau o casă, am variante să rezist acolo ca român?

Nu, dacă nu aveţi ceva, puţin acolo, aşa cum avem noi, deşi nici eu nu sunt de-al locului. Auzi, să spună că eu sunt venetic. Păi venetic e el, eu sunt în ţara mea, cum să fiu venetic? Dacă veniţi în locuri cum e partea noastră a Întorsurii, unde suntem majoritar români, atunci da, că sunteţi încă român. Dar dincolo, unde aveţi nevoie de o autorizaţie, aveţi nevoie să vă cumpăraţi pământul. Ştiţi că există, neoficial, interdicţie de a se vinde pământ românilor? Deci unguri care vor să îşi vândă pământul în condiţii normale românilor sunt pur şi simplu proscrişi, daţi deoparte, stigmatizaţi. Ăsta este adevărul. Greu poate un român să îşi cumpere pământ în zonă. au apucat să îşi cumpere, că eu ştiu în zona asta apropiată de Braşov că şi-au mai cumpărat după '90. Acum să meargă cineva să cumpere să vadă dacă mai poate! Nu mai vinde nimeni, că şi ungurilor le e frică, pentru că sunt scoşi afară din comunitate. Sunt consideraţi trădători. Nu prea mai ai unde să te angajezi, şi aici îţi spune clar, în faţă: ştii ungureşte, bine, nu ştii ungureşte, să fii sănătos, ori înveţi, ori pleci!

Şi să fie foarte clar: dacă în 1918 aveam conducătorii de azi, la această oră vorbeam toţi ungureşte. Marea Unire n-ar mai fi existat!